Predispoziția genetică. Modificările apar la nivelul valvelor venoase sau și a pereților venoși. Insuficiența închiderii valvelor poate fi primară, congenitală, caracterizată printr-o laxitate crescută a țesuturilor și determina boală varicoasă primară, ce este frecventă în familiile unde părinții au varice. Aceste persoane se nasc cu defecte valvulare sau cu pereții venoși mai subțiri sau pot dezvoltă aceste modificări mai târziu, pe parcursul vieții sub acțiunea unor factori favorizanți.
Persoanele de sex feminin. Au un risc crescut datorită modificărilor hormonale care duc la relaxarea pereților venoși și care apar: la pubertate, în sarcină sau menopauză, în cazul administrării de estrogen, progesteronului sau anticoncepționalelor, etc.
Sarcina. Multe femei descoperă apariția venelor varicoase în timpul sarcinii sau că cele existente își înrăutățesc aspectul. Cu cât numărul sarcinilor crește, cu atât crește riscul de apariție a varicelor. Echilibrul hormonal din sarcină influențează în mod negativ circulația venoasă prin creșterea progesteronului care duce la o relaxare a peretelui venos. În al doilea rând, pe măsura ce uterul crește, acesta exercită o presiune asupra venelor abdominale, care, la rândul lor, cresc presiunea venoasă în membrele inferioare, venele se dilată și astfel pot declanșa apariția varicelor sau agravarea celor existente. Creșterea permeabilității peretelui vascular favorizează acumularea de lichid în spațiul extravascular și apariția edemelor. Apar inițial în jurul gleznelor și se extind ulterior la gambe.
Statul îndelungat în picioare, șezutul îndelungat, pe scaun sau efortul muscular intens și prelungit, cresc presiunea în interiorul venelor, ducând la supraîncărcarea circulației venoase.
Obezitatea este un factor de risc important, 80% din populația adultă supraponderală are varice. Masa musculară diminuată și țesut grăsos în exces, scad suportul venos și apariția modificărilor venoase este mai frecventă.
Vârsta înaintată – determină pierderea elasticității peretelui venos, favorizând stagnarea sângelui și creșterea presiunii venoase.
Afecțiuni care cresc presiunea abdominală, cum ar fi: bolile hepatice, ascita (lichidul acumulat în cavitatea abdominală), intervenții chirurgicale abdominale sau pelviene în antecedente, insuficiența cardiacă.
Fracturile osoase și traumatismele țesutului moale pot determina leziuni localizate ale venei, cu dilatarea consecutivă a acesteia. Apariția telangiectaziilor și venelor reticulate apar frecvent după traumatisme.