Limfedemul

Limfedemul apare ca urmare a acumulării de lichid la nivelul țesuturilor, datorită  funcționării necorespunzătoare  a sistemului limfatic.

Acumularea lichidului limfatic în țesuturi este urmată de creșterea în volum a membrelor și nu este de obicei dureroasă, dar poate provoca un disconfort datorită greutății resimțită în membrul respectiv. Ulterior, pe măsura ce lichidul continuă să se acumuleze, membrele încep  să devină dureroase,  limitând abilitatea persoanei de a-și folosi brațele sau picioarele. Limfedemul poate crește riscul apariției anumitor infecții sau poate provoca tulburări emoționale datorită umflării severe a brațului sau piciorului.

Există trei tipuri de vase de sânge în organism: artere, vene și vase limfatice. Arterele transportă oxigenul și sânge bogat în substanțe nutritive de la inimă la țesuturile  și organele corpului, iar prin vene, sângele este transportat înapoi în inimă și de aici la plămâni, pentru a se elimina dioxidul de carbon și a se reîncarcă cu oxigen. Vasele limfatice reprezintă al treilea tip de vas al sistemului vascular care transportă fluidul din țesuturile și organele corpului înapoi în venele. Sistemul limfatic reprezintă sistemul de drenaj al organismului, fiind constituit din vase limfatice , ce sunt tuburi lungi, cu pereți subțiri, care formează o rețea foarte complexă care, pe traiectul lor au prezenți ganglionii limfatici.  În cazul când sistemul limfatic nu mai funcționează eficient ( vase limfatice și ganglionii limfatici absente,  deteriorate,  sau distruse traumatic), lichidul de la nivelul țesuturilor nu mai poate fi drenat și ca urmare, el va stagna la nivelul zonei afectate.

Care sunt cauzele, de ce apare?

Cauzele apariției sunt multiple. Există forme de limfedem caracterizate prin lipsa, dezvoltarea neadecvată sau dilatarea vaselor limfatice periferice, care determină drenajul ineficient al limfei de la nivelul membrelor și care apare la scurt timp după naștere, determinând crește progresiva in volum. În unele cazuri, limfedemul este o afecțiune moștenită, prezentă la naștere sau se dezvoltă în primii ani de viață sau pubertate. În aceste cazuri moștenite, există de obicei un membru al familiei care a avut  limfedem. Cele mai multe cazuri de limfedem apar în urmă unor afecțiuni în care sunt îndepărtați complet ganglionii limfatici, sau sunt deteriorați în urma unor manevre terapeutice sau traumatisme.

Multe patologii pot deteriora sau bloca vasele limfatice și pot provoca limfedem, cum ar fi: tumorile și tratamentul acestora: chirurgia sau radioterapia, infecțiile cutanate (celulita), alte proceduri chirurgicale.  În țară noastră, tratamentul pentru cancerul de sân, inclusiv chirurgia și radioterapia, sunt dintre cele mai frecvente cauze ale limfedemului. Cea mai frecventă cauza a limfedemului la nivel mondial este un anumit tip de infecție determinată de un parazite, cunoscut sub numele de filarioză, ce obstruează vasele limfatice.

Care sunt simptomele?

Limfedemul se manifestă de obicei prin mărirea în volum a unei părți sau întregului braț sau picior. Pentru pacienții care au dezvoltat limfedem ca o complicație a tratamentului pentru cancer, mărirea în volum a membrului  se produce aproape întotdeauna de aceeași parte cu a zonei tratate. În unele cazuri, limfedemul poate implică ambele membre, cel mai frecvent, picioarele. În stadiile incipiente, edemul este moale, iar presarea cu degetul a zonei poate duce la mișcarea fluidului, lăsând pe piele o depresiune și este nedureros. În stadiile ulterioare ale limfedemului, țesutul fibros se dezvoltă în membrele afectate, producând o textura mai densă și un aspect asemănător cu coajă de portocală. Dacă în stadiile inițiale, persoanele afectate pot prezența senzație de  greutate a brațului sau piciorului și dificultăți în exercitarea sau participarea la activități, în cazurile mai severe de limfedem, pe lângă dificultatea apărută în  purtarea hainelor sau pantofilor, durere și disconfort, apare și suferință emoțională.

Pacienții cu limfedem sunt expuși riscului de a dezvoltă anumite tipuri de infecții ale pielii în brațul sau piciorul umflat, cunoscute sub numele de celulită și limfangită. În cazul infecțiilor ușoare până la moderate, pielea va deveni caldă, roșie, sensibilă la atingere și pacientul poate simți simptome asemănătoare gripei. Antibioticele orale și îngrijirea atentă a pielii ar trebui să fie  începute de îndată ce apar simptomele. În cazurile severe, poate apare febră și chiar șoc ce necesită spitalizare imediată, tratament cu antibiotice intravenoase. Pacienții cu limfedem sever, de lungă durată prezintă un risc crescut de apariție a anumitor tipuri de cancer, inclusiv anumite tipuri de cancer de piele și limfom, deși acest lucru este foarte rar.

Care sunt factorii de risc?

Îndepărtarea ganglionilor limfatici în momentul efectuării mastectomiei pentru cancerul de sân și radioterapia pentru cancerul de sân, prostată sau alte tipuri de cancer, sunt principalii factori de risc pentru dezvoltarea limfedemului în viitor. Alți factori de risc includ traumatisme majore sau arsurile, un istoric familial de limfedem și expunerea la infecția cu filaria – o boală transmisă de țânțari, frecvent întâlnită  în Asia și Africa.

Cum se pune diagnosticul?

Limfedemul este în general diagnosticat pe baza istoricului medical și a examenului fizic. El trebuie diferențiat de alte cauze ale tumefierii membrelor, incluzând insuficiența venoasă, tromboza venoasă profundă, insuficiență cardiacă congestivă, sau alte afecțiuni medicale precum: afecțiunii ale rinichilor, ficatului sau bolii tiroidiene și mărirea în volum a picioarelor din cauza creșterii cantității de țesut adipos, numit lipoedem. Examinarea CT și IRM pot evidenția blocajul la nivelul ganglionilor limfatici. În unele cazuri, este necesară testarea suplimentară pentru confirmarea diagnosticului, cea mai utilă fiind o scanare limfatică cunoscută sub numele de limfoscintigrafie.

Limfoscintigrafia poate fi utilizată pentru a detecta blocajele sau absența vaselor limfatice. Acest test necesită o cantitate mică de substanță radioactivă care urmează să fie injectată printr-un ac mic în mână sau picior. Cu excepția disconfortului minor, acest test nu este altfel periculos sau dureros.

Linfangiografia, este o examinare radiologica a nodulilor și vaselor limfatice, după injectarea unei soluții de contrast.

Care sunt opțiunile pentru tratamentul limfoedemului?

Nu există tratament care sa vindece limfoedemul, dar sunt mai multe tratamente care sa amelioreze și sa tina sub control extinderea limfoedemului.  Majoritatea persoanelor care primesc tratament adecvat din primele stadii ale apariției limfoedemului, pot duce o viață normală și activă. Cea mai importantă terapie pentru limfedem este purtarea articolelor de îmbrăcăminte de compresie, cum ar fi ciorapii compresivi, mănușile  sau bandajele compresive neelastice. Aceste articole de îmbrăcăminte de compresie trebuie să fie purtate pe parcursul zilei și îndepărtate noaptea. Ele asigură o compresie adecvată ce  limitează extinderea limfedemului.

Un  tratament eficient pentru reducerea edemului datorat limfedemului este cunoscut sub numele de fizioterapie decongestivă, care implică o combinație de masaj terapeutic (cunoscut sub numele de drenaj limfatic manual) și utilizarea de bandaje de compresie. Fizioterapia decongestivă presupune un  tratament intensiv de drenaj limfatic pe o perioadă limitată de timp, cum ar fi tratamente multiple in cursul unei săptămâni, timp de două sau trei săptămâni. La sfârșitul terapiei, este indicata purtarea unui ciorap de compresie sau o mănușă pentru menținerea dimensiunii membrului pe termen lung.

O alternativa eficienta de tratare a limfoedemului este microchirurgia reconstructiva limfatica. Prin tehnici microchirurgicale este realizat  transferul de ganglion limfatic normal în zona afectata, obținându-se reducerea limfoedemului  într-un mod eficient.

În cazuri rare, tratamentul chirurgical în care este excizata o parte importanta de țesut subcutanat de la nivelul zonei afectate, poate fi recomandat pacienților cu limfedem în stadiu avansat, invalidant, la care nu s-a obținut un  răspuns la fizioterapia decongestivă și terapia compresivă.

Cum se poate preveni?

Pentru reducerea extinderii limfedemului, este important a se menține în poziție de drenaj postural membrul afectat. Îngrijirea personală, evitarea efortului fizic excesiv și  a rănilor sunt esențiale în prevenirea complicațiilor determinate de limfedem.

Urmarea acestor măsuri simple de îngrijire personală este de a se menține sănătatea pielii și de a reduce riscul de infecție sau agravării edemului.

Cum se pot preveni complicațiile?

• Păstrarea pielii cât mai curată posibil.

• Spălarea frecvența a mâinilor, aplicând o crema sau loțiune hidratantă după fiecare spălare manuală pentru a evita supra-uscarea.

• Se va purta un  articol de îmbrăcăminte de  compresie, pe parcursul zilei, ce va fi  îndepărtata în timpul somnului.

• Se va evita măsurarea presiunii arteriale, injecțiile sau procedurile pe membrul afectat.

• Se va anunța medicul în cazul apariției unor semne de infecție, cum ar fi: roșeață, durere, căldură, dungi, erupții cutanate, vezicule, febră sau simptome asemănătoare gripei.

• Se vor evita: excesul de căldură, expunerea la soare și arsurile solare, zgârieturile, mușcăturile de insecte, arsurile, traumatismele sau echimozele.

• Se recomandă menținerea unei  greutăți corporale normale.

• Exerciții fizice, zilnic, pe măsură ce abilitatea permite – mersul pe jos, înotul, aerobic, ciclism, yoga și stretching sunt recomandate.

Ca și în cazul majorității problemelor de sănătate, detectarea precoce a bolii este esențială. Cu cât sunteți diagnosticat în primele stadii de boală și  se începe un tratament adecvat, cu atât riscul de apariție a complicațiilor este mai scăzut.