Boala arterială periferică

“Dacă părinții dumneavoastră au probleme la mers, iar crampele și disconfortul resimțit în picioare îi fac să-și limiteze activitățile sau dacă nu exprimă acest lucru, trebuie să fiți atenți. Nu neglijați suferințele părinților, ajuta-ții! Această problema poate fi evaluate în 30-40 de minute și cu un tratament adecvat vor fi evitate la timp complicațiile arteriopatiei periferice” – Dr. Mihaela Baciu

Boala arterială periferică ( BAP) –  Arteriopatia obliterantă periferică a membrelor inferioare  – Ateroscleroza membrelor inferioare

Cum se manifestă boala și cine este mai predispus să fie afectat?

• Mâinile sau picioarele mai reci decât de obicei

• Dureri apărute în timpul mersului care va determina să va opriți (distanța parcursă scade treptat, pe măsură ce boala progresează)

• Dureri ale picioarelor în repaus

• Crampe musculare la efort  de câteva sute de metri

• Dureri musculare la nivelul gambelor

• Răni la mâini sau picioare care nu se vindecă în 3 săptămâni

• Persoanele cu colesterol și trigliceride crescute

• Persoanele cu Diabet Zaharat, Boli cardiace, Hipertensiune arterială, Boală renală cronică

• Persoanele fumătoare

Ce este și de ce apare?

Boala arterială periferică  cunoscută ca arteriopatia obliteranta periferică este o afecțiune comună, dar gravă, care afectează aproape 1 din 6 persoanele  de  peste 60 de ani.  Boala a sistemului circulator în care arterele sunt stenotice (îngustate) sau obstruate(înfundate), fapt ce determină reducerea fluxului sanguin la extremități cu apariția ischemiei periferice prin lipsa de oxigen a țesuturilor.

Boala cardiacă ischemică (angina pectorală, hipertensiunea arterială și boala cerebrovasculară sunt principalele cauze ale decesului în rândul persoanelor cu boli cardiovasculare și sunt, de asemenea, printre principalele cauze ale dizabilității ale persoanelor de peste 60 de ani. Boala arterială periferică este mai puțin frecventă decât boala cardiacă, dar mult mai frecventă decât accidentul vascular cerebral ischemic.

Ateroscleroza este principala cauză  a ischemiei la nivelul membrelor inferioare la marea majoritate a pacienților care suferă de aceasta (95%).  Ateromatoza este o boală sistemică în care sunt afectate  arterele: aorta și ramurile periferice  acesteia: arterele inimii, carotidele, arterele renale, mezenterice, iliace, ale membrelor superioare și inferioare.  Este caracterizată prin depuneri lente sub forma unor plăci denumite ateroame (formate din lipide, celule musculare netede , macrofage și țesut fibros), ce determină  pierderea elasticității peretelui arterial, îngustarea progresivă a lumenului arterial-stenoza, ce va duce într-un final la  blocarea lumenului arterial și necroză țesuturilor. Deși plăcile ateromatoase sunt compensate inițial de lărgirea arterelor, în cele din urmă apar rupturi la nivelul plăcilor care pot determina tromboză locale sau embolie în distalitate. Dacă procesul lărgirii arterelor este excesiv, poate rezultă un anevrism.

O formă particulară de afectare arterială a arterelor  mici, care nu are ca și cauza ateroscleroza , este trombangeita obliterantă(boala Buerger, care apare în special la persoanele tinere, fumătoare (bărbații sunt afectați mai frecvent).

Alte cauze sun inflamații nespecifice ale peretelui arterial ce determină vasculită, cum ar fi boală Takayasu și Horton (arterită temporală), se pot prezența clinic cu  dureri claudicante la membrele inferioare.  Cauze mai rare sunt: entrapmentul (compresia) arterei  poplitee, degenerarea chistică a mediei arteriale, displazia fibromusculară sau arterita specifică (salmonella, lues).

Afectarea arterială la diferite niveluri  poate determina:

• cardiopatia ischemică, angină pectorală,  infarctul miocardic –afectarea arterelor  de la inima

• accidentul vascular cerebral ischemic  – afectarea  arterelor carotide

• dureri abdominale și insuficientă organelor abdominale-aorta și ramurile arteriale periferice și abdominale viscerale(renale, mezenterice) –stenoze, anevrisme, obstrucții.

• arteriopatia periferică obliterantă a membrelor  – arterele membrelor superioare și inferioare

Localizarea electivă a procesului aterosclerotic este la nivelul membrelor inferioare, la nivelul bifurcațiilor arteriale, al cudurilor și  în zonele expuse factorilor de presiune crescută.

Care sunt factorii de risc?

Arteriopatia periferică este o manifestare a aterosclerozei, iar factorii care  favorizează apariția și accelerează evoluția aterosclerozei  sunt multiplii.

Genetici: Se pare că tendința de a dezvolta ateroscleroza în unele familii se poate datora unor factori genetici care influențează moștenirea factorilor de risc (hiperlipemia, hipertensiunea, diabetul zaharat, sindrom Werner, etc).

Vârsta peste 50 de ani: Pe măsură ce înaintați  în vârsta, arterele dvs. sunt mai susceptibile de a-și îngusta lumenul datorită acumulării plăcii de aterom (grăsime și colesterol). Acest lucru este valabil chiar dacă aveți o dietă sănătoasă și exerciții fizice regulate. Plăcile de aterom se acumulează în timp și au o componentă ereditară. Marea majoritate a cazurilor de arteriopatie obliterantă  sunt observate la cei cu vârsta peste 50 de ani, iar riscul crește odată cu vârsta. Ar trebui să rețineți, totuși, că boala arterială periferică poate fi prezentă și se produce și la cei sub 50 de ani care sunt fumători, prezintă DZ, hipertensiune arteriala și asociază mai mulți factori de risc.

Hipertensiunea arterială: Este un factor de risc semnificativ în dezvoltarea aterosclerozei și a bolilor vasculare. Acesta este principalul factor de risc pentru infarctul cerebral secundar bolii obstructive carotidiene. Sub influența hipertensiunii arteriale, fragmente din plăcile de aterom dezvoltate la nivelul bifurcației carotidiene se pot desprinde și să determine accidentul vascular ischemic.

Colesterolul ridicat: Hipercolesterolemia este factorul major pentru dezvoltarea bolii ocluzive vasculare. Corelația este foarte puternică, dependentă de valoarea lipidemiei și prezentă la ambele sexe. Colesterolul HDL (colesterolul bun) este protector împotriva dezvoltării ateromatozei. Dacă aveți prea mult LDL (colesterol rău) și / sau prea puțin HDL (colesterol bun), acest dezechilibru poate duce la îngustarea, și într-un final,  inclusiv ocluzia arterelor din membrele inferioare.

Diabetul Zaharat de tip 2 și dezechilibrat: Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare este de 20 de ori mai frecventă la diabetici și este prezentă, în medie, la 13% din totalul acestora. La momentul diagnosticului 8% dintre pacienții diabetici prezintă dovezi clinice de ischemie a membrilor inferioare. Diabetul este responsabil pentru 50-70% din toate amputațiile non-traumatice. Diabetul zaharat de tip 2 necontrolat vă poate devasta sistemul circulator. Valorile crescute ale glicemiei în sânge, cresc riscul de apariție a multor tipuri de afecțiuni circulatorii, inclusiv arteriopatia obstructivă periferică. În timp ce diabetul zaharat de tip 2 nu este reversibil, păstrând nivelul de glucoză din sânge sub control veți  asigura  prevenirea  evoluției bolii arteriale periferice.

Tutunul: este un factor de risc foarte ridicat pentru dezvoltarea bolii arteriale periferice, prin  vasoconstricția pe care o produce.  Totuși, niciodată nu e prea târziu să renunțati. Chiar dacă ați fost fumător pe toată durata vieții, renunțarea la fumat are un impact pozitiv asupra sănătății dvs.:  vă va reduce riscul de apariție și evolutie a bolii arteriale periferice, dar și imbunatatirea  stării generale de sănătate.

Care sunt  semnele și simptomele?

Dacă aveți unul sau mai mulți dintre factorii de risc de mai sus, înțelegerea simptomelor este foarte importantă. Deoarece boala este progresivă, prevenirea și intervenția timpurie este cea mai bună șansă de a minimiza riscul apariției și evoluției  într-o stare critică sau debilitantă(amputația).

Simptomele bolii arteriale periferice includ:

• Orice disconfort apărut la mers:  oboseală, durere, crampe, sau durere localizată la nivelul fesei, coapsei, gambei sau piciorului, în special dacă simptomele sunt ameliorate rapid la repaus

• Orice durere  a  picioarelor apărute noaptea sau în timpul somnului

• Orice plagă la nivelul extremităților cu vindecare dificilă

• Picioare care sunt reci la atingere

• Scăderea pilozității părului de pe picioare

• Răni  sau ulcere ale picioarelor care se vindecă cu dificultate sau nu se vindecă

Ateroscleroza, deși poate rămâne asimptomatică ani de zile, dezvoltarea intra arterială a ateromului determină: stenoza, tromboză, anevrismul sau embolia.

Ce se întâmplă dacă boala arterială periferică rămâne nediagnosticată și netratată?

Afectarea progresivă a lumenului arterial determină apariția ischemiei periferice cronice caracterizată printr-un deficit al irigației sanguine și afectarea aportului de oxigen la nivelul țesuturilor.

Inițial, la nivelul membrului afectat  apar simptome necaracteristice declanșate la efort sau în anumite poziții: senzații de amorțeală, senzație de rece, parestezii, de arsura, de oboseală locală.

Pe măsura ce fluxul arterial scade, apare progresiv durerea la mers, iar ulterior pe măsură ce diametrul arterial se reduce, durerea nocturnă și apariția de leziuni trofice periferice: ulcere, necroze, gangrene.

Simptomul principal pentru care pacientul se prezintă la medic în arteriopatia periferică este durerea, care în termeni medicali ea poartă denumirea de claudicație intermitentă. Ea reprezintă o durere declanșata de un dezechilibru între aportul sanguin și necesarul de oxigen al musculaturii extremităților. Claudicația intermitentă este un echivalent al durerii anginoase în teritoriul periferic, apare la  mers, are caracter de crampă, strânsoare, oboseală sau durere în  musculara afectată și obligă persoană afectată să se oprească din mers sau efort. Dispare într-un interval de 3- 5 minute de repaus și reapare după o anumită distanță de reluare a mersului. Pe măsură ce boală evoluează, claudicația intermitentă apare la distanțe din ce în ce mai mici, iar în final se instalează o durere continuă, nocturnă, durerea de repaus.

Durerea de repaus este cel de al doilea simptom pentru care pacientul se adresează medicului și apare când ischemia este critică putând  fi însoțita de leziuni cutanate, gangrene.

Durerea este frecvent însoțită de modificările senzitive (amorțeli, furnicături, parestezii),  răcirea extremității, scăderea forței musculare, răni care se vindecă greu.

Durerea este asociată frecvent cu modificările care apar în afecțiuni neurologice, osteo-articulare, motiv pentru care boala este nediagnosticată, majoritatea persoanelor afectate prezentându-se târziu la medic, când necesitatea efectuării  amputației membrului respectiv devine o condiție esențiala pentru salvarea vieții.

Tulburările de flux sanguin din  boala arterială periferică apar pe parcursul mai multor ani de evoluție.

Medicul evaluează  distanța maximă până la care pacientul poate merge înainte de a fi nevoie să se oprească datorită claudicație. Nivelul claudicației oferă informații despre localizarea obstrucției: durere la nivelul fesei când este afectat axul aorto-iliac, la nivelul coapsei în cazul obstrucției în axul femuro-popliteu și la nivelul gambei când obstrucția este localizată în axul femuro-popliteu.

Prezența claudicației o valoare de prognostic: 75% dintre pacienți vor avea simptome stabile în următorii 10 ani, 25% vor necesită o modalitate de vascularizare intervenționala sau chirurgicală sau suferi o  amputație. Un examen Eco Doppler arterial în aceste circumstanțe este absolut obligatoriu astfel încât pacientul să fie sub medicație din timp și să nu se ajungă la problemele mult mai grave, menționate anterior.

În clinică se folosește  clasificarea La Fontaine care împarte boala arterială periferică a membrelor inferioare în următoarele  stadii evolutive sau grade clinice.

• Gradul I: Asimptomatic, fie pentru că obstrucția vasului nu este completă, fie pentru că au fost dezvoltate mecanisme compensatorii în detrimentul arterelor colaterale.

• Gradul II: Se caracterizează prin prezentarea claudicației intermitente. Când mecanismele de compensare nu reușesc să compenseze lipsa fluxului sanguin, pacientul prezintă dureri musculare cu rătăcirea pielii datorită lipsei de oxigenare a țesuturilor. Marea majoritate a timpului este localizat la nivelul gambei, iar durerea forțează pacientul să se oprească după mersul câtorva metri. După o scurtă pauză, durerea dispare.

În scopuri practice, împărțim acest grup în două subgrupe:

• • II-A: durerea claudicantă apare la  mai mult de 200 m.

  • II-B: durerea claudicantă apare  la o distanță egală sau mai mică de 200 m

• Gradul III: În care pacientul prezintă durere în repaus. Este situată de obicei în degete și degetele de la picioare, se continuă progresiv, este intolerabilă, se agravează odată cu ridicarea membrului și se îmbunătățește  cu poziția declivă(culcat). Această este însoțită de modificări ale sensibilității și pielea devine rece și palidă, cu toate că, uneori, în poziția atârnata a picioarelor la marginea patului, ea poate deveni eritematoasă (roșiatică).

• Gradul  IV: Se caracterizează prin apariția rănilor care nu se vindecă și a leziunilor necrotice la nivelul picioarelor, indiferent de capacitatea pacientului de a merge. Acestea pot fi leziuni mai mult sau mai puțin extinse și apar între 1% și 3% din toți pacienții care dezvoltă simptome.

În funcție de topografia leziunilor stenozante sau obstructive, putem distinge 3 forme clinice:

• Obstrucție aorto-iliacă (boală aorto-iliacă 24% și boală ilio-femurală 4%).

• Obstrucție femoro-popliteală (50% femoro-popliteală și 5% boală popliteală).

• Obstrucția tibio-peronieră (17%).

Claudicația intermitentă va trebui diferențiată de durerea  apărută în cazul afecțiunilor  non-aterosclerotice menționate anterior, dar și a altor patologii:  afecțiuni ale coloanei vertebrale, neuropatii, dureri articulare, musculare, dureri determinate de tromboza venoasă profundă, de traumatisme, guta,  etc.

Cum aflați dacă cauza durerilor apărute când mergeți, este datorată afectării arterelor?

În cele mai multe cazuri medicul chirurg vascular după o evaluare clinică ce presupune informarea cu privire la istoricul  apariției și caracterul simptomelor pacientului și  examinarea fizică, va avea date suficiente pentru a stabili un  diagnostic prezumtiv. Cu toate că având elementele  istoricului simptomatologiei și examenul fizic  se poate stabili într-un număr mare de cazuri un diagnostic de certitudine atât a gradului clinic, cât și a topografiei, sunt esențiale examinările de testare imagistică care ne permit să documentam și confirmăm diagnosticul clinic, cuantificat de gradul de deteriorare a circulației sângelui și localizarea acestor leziuni. De asemenea oferă evidențierea răspunsului  la tratamentele medicale sau chirurgicale. Aceste tipuri de teste sunt: evaluări  vasculare neinvazive și invazive.

Principalele teste neinvazive sunt pletismografia, indexul deget-braț, indicele glezna-braț, măsurarea presiunii sistolice segmentare la diferite niveluri.

Indicele glezna-braț (IGB):  evaluează comparativ presiunea sistolică de la nivelul brațului  cu cea de la nivelul gleznei. Se calculează un indice prin efectuarea raportului  dintre TA sistolica de la nivelul gleznei cu cea de la nivelul brațului. Valoarea normală este între 0,90-1,3. O valoare de sub 0,90 indică AOMI. În funcție de valoare, se poate clasifică în arteriopatie ușoara (0,71-0,90), moderată (0,41-0,70), severă (<0,40). Este cea mai folosită și simplă metodă ce poate identifica modificările la nivelul arterelor.

Care sunt metodele imagistice de diagnostic?

Ultrasonografia Duplex color este o  metodă imagistică esențiala, neinvazivă, care permite evaluarea structurii vaselor, integritatea peretelui vascular, permeabilitatea lumenului vascular, evidențiază locul, gradul și extensia stenozelor și a ocluziilor, anevrismele(dilatarea pereților arteriali), precum și urmărirea în timp a modificărilor evolutive.

Arteriografia periferică – este o metodă imagistică invazivă, similară coronografiei,  care necesită puncția arterei, introducerea unui cateter într-o arteră periferică (brahială, femurală, etc.), prin care se injectează o substanța de contrast și se vizualizează gradul obstrucției, locul unde sunt situate,  extinderea leziunilor și dezvoltarea unor vase colaterale în ocluzia arterială. Se efectuează în cazul în care se indică că metodă terapeutică intervenția endovasculara de angiopatie (dilatarea arterei îngustate sau ocluzionate cu balon sau balon urmată de implantarea de stent) sau intervenție chirurgicală de reconstrucție vasculară (bypass).

Angiografia CT (Computer Tomografie) sau Angiografie RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară), oferă informații imagistice importante ale sistemului circulator, fiind  o alternativă de diagnostic  la  efectuarea arteriografiei. În efectuarea angiografiei CT un dezavantaj îl reprezintă utilizarea substanței de contrast (contraindicat  în insuficiența renală). Contraindicațiile angio RM: pace-maker implantabil, plăcute metalice, insuficientă renală severă sau claustrofobia.

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul arteriopatiilor obstructive periferice  ca și în cazul oricărei boli, vizează:

• Obținerea remisiei  simptomatologiei

• Menținerea ameliorării obținute

• Stoparea progresiei bolii

• Prevenirea recurenței

• Menținerea unei calități bune a  vieții pacientului și a funcționalității membrelor

Pentru acestea avem următoarele opțiuni: schimbarea obiceiurilor de viață, tratamentul medicamentos, cel intervențional endovascular și chirurgical.

Schimbarea obiceiurilor de viață și tratamentul farmacologic

O parte fundamentală a tratamentului  este efectuarea exercițiilor  fizice zilnice și îngrijirea personală. Activitatea fizică are rolul de a stimula dezvoltarea circulației colaterale (rol  importante în păstrarea viabilității membrului afectat), de a  scăderea vâscozitatea sângelui, de a contribui la controlul dislipidemiei, diabetului, obezității și stresului, îmbunătățind starea generală.

Programele supravegheate medical recomandă să se folosească o bandă de alergare și să se efectueze exerciții între 45 și 60 de minute pe zi, de trei ori pe săptămână, timp de cel puțin 12 săptămâni.

Este recomandabil să se acorde o atenție deosebită îngrijirii picioarelor pentru a preveni ulcerele sau infecțiile, în special la persoanele diabetice și cu ischemie critică. Este importantă hidratarea pielii, folosirea  încălțămintei moale și adaptabilă, șosete din fibre naturale absorbante.

La pacienții cu durere de repaus, membrul trebuie plasat coborât pentru a îmbunătăți perfuzia și, în cazul edemelor să fie menținut orizontal. Se evita aplicarea căldurii pe picioarele ischemice care au tegumentele mai reci.

Tratament este adresat factorilor de risc cardiovasculari:

• recomandarea de renunțare  la  fumat

• tratamentul corespunzător al hipertensiunii arteriale

• reducerea nivelului glicemiei până la valori normale

• scăderea nivelului lipidelor serice (colesterol, trigliceride)

• scăderea ponderală și mișcarea regulată, în cazul persoanelor obeze

• dietă bogată în fibre (fructe și legume), săraca în grăsimi și dulciuri

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul medicamentos constă din administrarea de:

• anti agregante plachetare,  medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge și sunt indicate la pacienții cu arteriopatie periferică. Din această grupă fac parte aspirina în doză mică (Aspenter, ThromboAss, etc.), ticlopidina (Ticlid), sau clopidogrelul (Plavix, Thrombex).

• anticoagulantele orale, sunt medicamente care se  folosesc la pacienții cu boli arteriale periferice care au avut o intervenție chirurgicală de bypass. Cel mai frecvent se utilizează un preparat cumarinic sau anticoagulant de generație mai noua, care poate să fie asociat la pacienții cu boală ocluzivă periferică cu doze mici de Aspirină.

• vasodilatatoarele, sunt cele mai folosite medicamente în tratamentul arteriopatiilor periferice. Ele reduc claudicația intermitentă și tulburările circulatorii, însă eficiența lor crește dacă sunt asociate cu activitățile fizice. Cel mai folosit este Pentoxifilinul, care are ca și efect creșterea fluxului sanguin tisular prin reducerea vâscozității sângelui și prin scăderea rezistențelor periferice, este posibil să se favorizeze dezvoltarea circulației colaterale.

Cilostazolul, un alt medicament cu rezultate bune, dar care este de evitat la persoanele cu insuficientă cardiacă. Naftidrofurilul oxalatul, este un  vasodilatator indicat la pacienții cu boli arteriale care asociază și vasospasm (sindrom Raynauld, pacienți cu diabet zaharat, etc.).

• Sulodexidul (Vessel Due) are proprietăți de fluidificare a sângelui, facilitând fluxul acestuia în vase.

• În cazuri selecționate, există un tratament perforabil, ce constă în folosirea analogilor de prostaglandine care au  proprietăți vasodilatatoare, antiproliferative și antiagregante plachetare. Acestea pot favoriza dezvoltarea circulației colaterale, crescând astfel aportul de oxigen la nivelul membrelor afectate, ameliorând durerea și crescând distanță de mers.

• Statinele (ex. simvastatină, atorvastatină), administrate pentru atingerea unei valori ținte a LDL-colesterol ≤ 100 mg/dL. Tratamentul cu statine poate ameliora simptomele de claudicație.

Pacienții cu ischemia critică necesită de obicei  tratament endovascular sau chirurgical pentru revascularizarea membrelor.

Tratamentul intervențional și chirurgical

• Tratamentul endovascular  intervențional – angioplastia

Se efectuează după evaluarea imagistică a leziunilor periferice (Ultrasonografia Duplex, arteriografia, angio CT sau angio RM).

Aceasta este o metodă mai puțin invazivă, care constă în introducerea prin puncție arterială a unui cateter prin care se injectează substanță de contrast pentru a vizualiza exact locul ocluziei.  Cateterul introdus până la nivelul leziunii  face posibilă depășirea ocluziei, iar ulterior  se încearcă deschiderea acestuia, după care se dilată progresiv cu ajutorul unui balon. Se poate plasa un stent arterial, care are rolul de a menține  permeabilitatea arterei dilatate. Angioplastia percutanată se folosește cu cel mai mare succes în cazul stenozelor/ ocluziilor scurte, însă poate fi utilă și în cazul stenozelor supraetajate. Pentru ocluziile lungi este necesară intervenția chirurgicală de revascularizară prin  bypass.

La pacienții cu claudicație intermitentă, tratamentul endovascular ar trebui efectuat numai dacă tratamentul medicamentos cu vasodilatatoare și programul de exerciții fizice nu contribuie la îmbunătățirea simptomatologiei.

Disponibilitatea stenturilor auto-expandabile sau a baloanelor expandabile a crescut gama de leziuni anatomice tratabile. De asemenea, s-a constatat în studiul clinic BASIL că angioplastia primară are un efect negativ asupra posibilelor revascularizări chirurgicale viitoare. Autorii acestuia au concluzionat că este preferabilă intervenția chirurgicală deschisă la pacienții cu disponibilitate de autograft venos și speranța de viață de peste 2 ani.

• Tratamentul  chirurgical de revascularizare prin  bypass

Pentru ocluziile lungi este necesară intervenția chirurgicală de revascularizare prin  bypass. Acestea se pot efectua cu venă (vena safenă mare) sau grafturi din material sintetic (PTFE, Dacron, etc.), și asigură  aportul sanguin în teritoriile periferice, prin realizarea unor punți care ocolesc zona ocluzivă

sau stenozele strânse etajate a arterei respective. Intervențiile chirurgicale de bypass se realizează în cazul în care există în distalitate un vas permeabil cu lumen ce poate să asigure  efectuarea și funcționarea graftului utilizat la reconstrucția vasculară. Endarterectomia este o tehnică chirurgicală ce  permite înlăturarea plăcilor de aterom și se practică doar la nivelul arterelor mijlocii și mari.

Urmărirea periodică postoperatorie clinică și  prin ultrasonografie Doppler  este necesară  pentru detectarea  precoce a leziunile de reocluzie și oferă posibilitatea să se reintervină la timp, endovascular sau chirurgical, înainte ca bypass-ul să se obstrueze.

Evoluția agresivă a bolii cu lipsa de complianța a pacientului sau de răspuns la  tratamentul medicamentos sau tehnicile endovasculare și chirurgicale descrise anterior, conduc uneori la amputații. Uneori amputația primară poate fi, la persoanele cu ischemie ireversibilă,  gangrena și  necroze tisulare extinse, cea mai sigură și mai recomandabilă soluție de salvare a vieții.

Boala arterială periferică este considerată o afecțiune gravă, dar tratamentul și modificările stilului de viață pot încetini sau opri progresia bolii și de asemenea, pot reduce complicațiile afecțiunilor asociate. Exercițiile fizice și renunțarea la fumat sunt primele măsuri care pot fi luate  pentru limitarea agravării boli arteriale periferice.

Recomandări:

Dacă aveți simptome de boală arterială periferică și  în special:

• dureri ale picioarelor sau așa zisele crampe musculare care vă limitează mersul și care se ameliorează dacă va opriți pentru câteva minute, sau

• răni cronice care nu se mai vindecă la gambe  sau la nivelul degetelor de la picioare

• dureri ale gambelor după exerciții fizice sau efort de intensitate scăzută

• durere brusc instalată la nivelul membrelor, cu răcirea tegumentului și paloare

• dacă observați  mărirea de volum a gambei (edemul) însoțită de  roșeață și senzația de căldură.

Nu ezitați să fiți consultat cât mai urgent de către un medic specialist în Chirurgie Vasculară!

Ca și în cazul majorității problemelor de sănătate, detectarea precoce a bolii este esențială. Cu cât sunteți diagnosticat în primele stadii de boala arterială periferică și  începeți un tratament adecvat, cu atât riscul de apariție a complicațiilor  bolii este mai scăzut. Dacă este  netratată, poate lăsa amputația singură opțiune.

Deși poate fi o boală devastatoare, există opțiuni terapeutice disponibile  pentru boala arterială periferică.  Veți observa că testele pentru depistarea  bolii arteriale periferice  sunt relativ simple și neinvazive, iar aceste examinări pot ajuta la salvarea picioarelor.